In Romania putine companii au invatat cat de importanta este comunicarea in interiorul acesteia, dar si cu publicul ei extern. Multe din ele inca merg pe considerentul ca oamenii au invatat sa vorbeasca, deci au invatat sa comunice. La o analiza mai atenta, insa, iti poti da seama ca ocazionalele sedinte, memo-urile si alte acte ce circula nu sunt suficiente pentru a pastra atat o imagine pozitiva a companie cat si un ambient placut in companie.
Citind articolul “Despre criza si comunicarea interna”, mi-am amintit de accidentul de munca care a avut loc anul trecut la uzina din Otelu Rosu. A avut loc o explozie la una din oalele din otelarie, 3 dintre angajati murind in urma arsurilor de pe corp. Comunicare interna deficitara reiese din primele momente in care presa isi face aparitia, unul din angajati incepand sa dea interviu punand intr-o imagine proasta uzina si toti oamenii care lucreaza in ea.
Acesta este un exemplu cu care am avut ocazia sa ma intalnesc eu, dar cu singuranta fiecare poate gasi cel putin inca unul. In astfel de moment, in cazul fericit, compania isi da seama cata nevoie este de o comunicare interna adevarata si de un plan de relatii publice. Din pacate, va mai trece mult timp pana conducerile se vor trezi la realitate.
Într-adevăr de multe ori principala greşeală în cazul unor crize este fapul că organizaţia în cauză nu este destul de rapidă în prezentarea faptelor aşa cum au avut ele loc. Dacă ar fi ei primii care să iasă în faţă cu relatarea respectivă, ar scăpa automat de titulatura de vinovaţi care vor să ascundă.
RăspundețiȘtergere